Fusesera câteva luni de când Doamna nu se mai arătase în Itapiranga. Cum mi-a cerut ea, trei luni am oferit lui Dumnezeu sacrificiul de a nu o vedea. Am plâns mult, pentru că durerea pe care o simțeam în inimă la nevederea ei era foarte mare.
Nimeni nu poate imagina această durere și cât mi-a costat ea. Uneori, dimineața devreme, mă ridicam și mergeam la altarul din sufrageria casei mele și cădeam în lacrimi înaintea chipului ei. Îl rugam pe El să-mi dea puterea de a face voința lui Dumnezeu și de a mers unde mi-a cerut el să ofer sacrificiul pentru mântuirea și convertirea sufletelor. Durerea pe care o simțeam era un pic ca durerea celor osândiți în iad, căci nu mai pot vedea chipul frumos al lui Dumnezeu nici a lipsei de prezența Lui. Suferam pentru a salva multe suflte de pe calea ce duce la iad, altfel mulți suflete ar fi suferit mult mai mult decât eu în flăcările veșnice depărtați de Dumnezeu și lumina Sa.
După trecerea timpului stabilit de Dumnezeu, printr-o locuție interioară, mi s-a spus că, după hotărârea lui Dumnezeu, să merg la un anume cimitir din oraș, înaintea mormântului Fratelui Michelangelo, pentru a ruga pentru sufletele din purgatoriu și pentru a cere rugăciunea sa către Dumnezeu pentru îndeplinirea planurilor Doamnei Noastre și pentru o anumită mișcare.
Ajungând la acest cimitir, eu și doi prieteni am început să rugăm rozariul și la sfârșitul ultimei taine iată că din nou puteam vedea chipul frumoas al Doamnei Noastre, care mi s-a arătat însoțită de frații meu Quirino, care era pe stânga ei și
Fratele Michael care era la dreapta ei. Amândoi păreau frumoși lângă Doamna Noastră, dar ea avea o frumusețe mai mare ce nu se poate explica cu cuvinte sau imagina. Cu privirea sa maternă și iubitoare, Sfânta Fecioară mi-a spus,
Copiii mei, rugați-vă mereu pentru sufletele din purgatoriu, căci este o faptă de milostivie să rugați pentru cei plecați, pentru că Dumnezeu dorește ca toți să fie uniți cu El în slava raiului. Veniți mereu aici la acest loc (cimitir) pentru a vă ruga pentru sufletele cele mai nevoiașe și părăsite. Amintite-vă că vi-am învățat asta în Itapiranga. Vedeți cât de multe suflte au fost mântuite cu rugăciunile voastre...
În acel moment, lângă și din spatele Doamnei Noastre s-a arătat un număr mare de suflete care fuseseră mântuite datorită rugăciunilor noastre, dar și doar pentru că ea se arătase în acel moment la acest cimitir. Această scenă era foarte frumoasă. Toate sufltele erau fericite, îmbrăcate într-o rochie albă. Doamna Noastră a spus:
Trăiește mesajele mele. Dacă ascultă și trăiești tot ce v-am învățat, veți găsi și merge pe drumul sfântității cu repede și prin trăirea sfântinței, la sfârșitul vieților voastre veți fi transportați din acest lume direct în rai, fără a trece prin purgatoriu. Vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră și pentru rugăciunile dumneavoastră.
Fiiule meu, vă mulțumesc că mi-ati răspuns apelului meu. Știți că după această vizită a mea, voi veni din nou pe 15 septembrie, ziua când durerile mele sunt sărbătorite și amintite. Vom veni pentru a-vă spune câteva secrete ale Inimii Meale. Așteptați vizita mea! De acest loc vă binecuvântez pe tine și pe toată umanitatea: în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Spirit. Amen.