MARCOS: Fie lăudat pentru totdeauna! (pauză) Cine ești, frumoasă Principesă a Cerului? (pauză)
MESAJ DE LA SANTA LÍDIA
"Dragi frați! EU, LEADY, servitoarea Domnului și Mama lui Dumnezeu, vă binecuvântez astăzi și vă dau pacea mea.
Sunteți chemați să fiți muncitorii Domnului, să pregătiti vița sa pentru întoarcerea Lui și trebuie să vă străduați să îndepliniți această misiune demnă de preț, ca Domnul să găsească multe roade de sfințește când se va întoarce.
Fiți muncitorii buni ai viței Domnului, perseverând zilnic: în dragostea lui Dumnezeu, în practica virtuților, în exercitarea tuturor lucrurilor bune, în păstrarea poruncilor Domnului și mai ales trăind ca dacă astăzi ar fi ultimul zi al vieții voastre și nu aveți mâine să faceți lucruri bune pentru Dumnezeu și mântuirea sufletelor. Ca astfel suflatul vostru, inima dumneavoastră, întotdeauna zelosă să împlinească ce Dumnezeu dorește de la voi, să crească adevărat fiecare zi mai mult: în dragoste, în înțelepciune și în roadele oricărei lucrări bune.
Fiți muncitorii buni ai viței Domnului, trăind ca noi Sfinții trăim, considerând nimic glorioasele trecătorii, bucuriile și iubirile acestui lume și având mereu ca singurul bun, ca unicul obiect al dragostei sufletelor dumneavoastră: Bunătatea Supremă, Dumnezeu Însuși și voința Lui. Ca astfel trăind tot mai mult pentru El, viețile dumneavoastră să fie cântece perfecte de iubire și laudă Domnului.
Fiți viațe adevărate scufundate în transcendenta dragostei divine, iar sufletele dumneavoastră să fie tot mai mult o imagine vie și perfectă a dragostei Domnului!
Fiți muncitorii buni ai viței Domnului, căutând mereu să întindeți sufletele dumneavoastră: defectele voastre, slăbiciunile dumneavoastră, întărind-vă tot mai mult cu bunul și puternic hranire a rugăciunii continue, asidue, fervente, intime, adânce, recoltate și făcute mereu mai mult din inimă. Cu buna hranire a meditației vieții sfinților, ale meditațiilor lor atât de bogate și prețioase, atât de adânci și adevarate. Ca astfel sufletele dumneavoastră pline de înțelepciune divină să prefere înțelepcunea Cerului mai mult decât înțelepcunia oamenilor. Și ca astfel sufletele dumneavoastră să învingă înțelepcunea vanitoare a timpului vostru, a acestui lume, care este mereu o înțelepciune fără Dumnezeu și atît de des contrară înțelepciunii lui Dumnezeu. Ca astfel sufletele dumneavoastră crescând tot mai mult în cunoașterea Lui, a iubirii Sale, a voinței Sale, a legii Sale să devină în ochii Lui înțelepte, disprețuind orice vă oferă diavolul, lumea și trupul ca bun adevarat, și căutând mereu lucrurile prețioase care sunt cele ceresc.
Fiți muncitorii buni ai viței Domnului, aducând tot mai mult Cuvântul Lui, Cuvântul Mariei Sfintei, Cuvântul nostru tuturor sufletelor care încă nu Ne cunosc. Ca astfel, cunoaștind iubirea Noastră, cât de mult vrem să le mântuim, cât de mult vrem ca ele să fie fericite lângă Noi pentru totdeauna în Rai, sufletele legate cu dragoste de Domnul, de Fecioara Maria, de Rai, s-o predea pe Noi, s-o dăruiască pe Noi, s-o lase să fie ghidate de Noi, formate de Noi, conduse tot mai mult în direcția împlinirii perfecte și voinței Domnului. Astfel, sufletele dumneavoastră, semănând semința Cuvântului Domnului în atât de multe inimi, vor face să germineze semințe de sfințenie, bunețe, dragoste și viață divină în multe inimi. Și Domnul va vedea final Vița Sa crescând zi de zi până ce devine vița verde, o verziș pentru cea mai mare bucurie, glorie și satisfacție a Lui.
Fiți muncitorii buni ai viței Domnului, dându-le tot mai mult exemplul împlinirii Mesajelor, un exemplu de ascultare la Mesajele Domnului, exemplul ascultării și dragostei pentru Mesajele Mamei Dumnezeului, ca să fie așa. Să fie sufletele dumneavoastră adevărate oglinzi strălucitoare care îi dau lui Domnul bucuria de a vedea lumina sa răspândită peste suflete, lume și neamuri, alungându-le pe toate întunericurile și făcând ca dragostea Lui să triumfe tot mai mult asupra răului iadului, luminii peste întuneric, binele peste rău.
Fiți muncitorii buni ai viței Domnului, perseveranți în orice lucru bun, renunțând la toate felurile de rău, fugind ocaziile păcatului și luptându-vă cu curaj pentru a învinge propriul vostru eu corupt, ca să fiți adevărații campioni ai Domnului merituși de medalia de onoare și coroana pe care El o va da dumneavoastră când va veni să le dea fiecărui muncitor după ce a produs, cum a produs și unde a produs.
Fiți muncitorii buni ai viței Domnului, fiind ca am fost eu însăși, zgripțos, niciodată leneș, în căutarea voinței Domnului, în împlinirea voinței Lui și în îndeplinirea benedicției divine a Lui.
Domnul va veni curând, să le dea fiecărui muncitor după lucrările sale. Umpleți mâinile dumneavoastră cu fructe bune și sfinte, sfințind timpul dumneavoastră pe pământ, fiind muncitorii buni ai viței Domnului.
Tuturor în acest moment, vă binecuvântez și vă acoper cu cele mai prețioase și generoase benedictii din Ceruri.
Paace. Paace Marcos, iubitul Meu, prietenul meu drag".
Sfânta Lydia
PETRECEREA TA ÎN AUGUST 3RD
Lydia, primul născut al creștinismului european, a fost un păgân care era mai "temerător de Dumnezeu", adică un proselit al religiei ebraice, evreica în Filipi din Macedonia, unde Apostolul Pavel, împreună cu Silas, Timotei și Luca, au sosit pe cel de-al doilea pelerinaj misionar între anii 50-53. Misionarii lui Hristos, după ce au pășit pe pământul european, au așteptat să vina sabatul pentru a se întâlni cu coreligionarii ebraici într-un loc, pe malul râului, unde presupuneau că ar putea aduna (în lipsă de sinagogă) pentru rugăciunea comună și citirea unei pagini din Scriptură. "În sâmbătă - spune Sfântul Luca în Faptele Apostolilor -, am ieșit la ușa pe malurile râului unde ne-am gândit să ne rugăm. Șezându-ne, le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. Una dintre ele, numită Lydia, negustoreasă de purpură din orașul Tiatira, se închină lui Dumnezeu și ne asculta pe noi. Domnul i-a deschis inima să se alăture cuvintelor lui Pavel. Lidia era presupusă a fi bogată și avea multă autoritate în familia ei, deoarece materialele pe care le lucra erau scumpe, iar mărturia ei era suficientă pentru rudele sale să ceară botezul, primind misionarii acasă ca oaspeți bun veniți. Astfel, misionarii lui Hristos au realizat prima lor cucerire pe pământul european: o femeie, Lydia, prototip și simbol al tuturor femeilor pe care le vor aduna în interiorul zidurilor casei lor, flacăra credinței în Hristos. Negustoreasa bogată, docilă la har, a pus interesele spiritului înaintea celor economice, abandonând comerțul pentru a se aduna cu alte femei într-o proseuca (un loc de rugăciune), pe malurile râului Gangas. Lydia, dusă în sufletul ei de cuvintele Apostolilor și harul botezului, le-a cerut misionarilor cu insistență dulce sau chiar i-a forțat să accepte ospitalitatea sa. Astfel, casa Lydiei a devenit primul centru comunitatei, prima biserică din Europa. Pentru Biserica Filipiană, poate și datorită meritelor lui Lydia, Sfântul Pavel avea cuvinte de o tendință atingerătoare, numind-i pe aceștia "dragi și neîndemânatici, bucurie și coroană". Deși ne dispunem de informații despre cultul Sf. Lydiei, semnele sfințeniei ei sunt evidente în răspunsul prompt la har.