Sfântul Toma de Aquino vine. Se închinează tabernacului spunând: "Laudă lui Isus. Am venit să vă ajut să înțelegeți diferența dintre presumpție și speranță. Ele sunt opuse."
"Presumpția consideră ca fiind o certitudine--harul. Persoana presumptuoasă crede că are ce nu are. Nu lasă în inimile sale loc pentru acțiunea Voinței Divine a lui Dumnezeu. Ar fi ca și cum ar fi un vas prins într-o mare agitată care crede că este sigur ancorat."
"Speranța, din contra, este o virtute care practică credința așteptător. Persoana speranțioasă crede că Dumnezeu poate să realizeze orice dacă e Voia Sa să facă așa. Îi încredințează nevoile și rugăciunile Domnului, și îi lasă Să răspundă cum vrea El. În speranță, el ar putea chiar să mulțumească lui Dumnezeu înainte de timp pentru orice decizie Divină va fi. Diferența este--el nu presume răspunsul la rugăciunea sa. Vasul său ar fi cel pierdut în mare--rugându-se cu credință așteptător ca să găsească un port sigur."
"Este foarte important de realizat că Diavolul poate imita orice dar al Sfântului Duh. Persoana presumptuoasă crede că fiecare inspirație este de la Dumnezeu, și nu testează Duhul. Ați aminti-vă, singura virtute pe care Diavolul nu o poate imita este umilinta, pentru că el chiar nu o înțelege. Deci, cu umilință, fiți siguri ca nu presumeți că aveți un anumit dar sau virtute."